Am dat astazi peste un filmulet pe care vreau neaparat sa-l vedeti si voi. De ce? Pentru ca dupa ce l-am vazut, mi-au venit in minte cateva prietene care sunt exact ca femeile din acest clip: se vad deformat, reflexia lor in oglinda nu are nicio legatura cu realitatea. Se vad mult mai grase/cracanate/urate/deformate decat ar putea cineva care le vede, sa-si imagineze. In zadar sutele de dati in care am dus munca de convingere cu ele ca parerea lor despre ele este total distorsionata... Eu le dedic lor aceasta postare (se stiu ele care sunt) si sper sa le deschid ochii macar putin. :)
Va rog frumos sa urmariti clipul si sa-l folositi si voi in incercarea de a baga macar o samanta de indoiala in mintea persoanelor dragi din jurul vostru, care sunt prea dure cu ele insele, distrugandu-si singure increderea de sine. Si daca va regasiti chiar voi in acest clip, inseamna ca trebuie sa va schimbati de urgenta modul in care va percepeti. Pentru ca ceea ce vedeti voi in oglina imginara se transforma in complexe si va stirbeste farmecul si frumusetea pe care o vad ceilalti cand se uita la voi:
http://www.upworthy.com/2-people-described-the-same-person-to-a-forensic-artist-and-this-is-what-happene?g=2&c=ufb1
luni, 2 decembrie 2013
vineri, 29 noiembrie 2013
Coincidenta sau...nu?
Nu stiu la voi cum e dar la mine au lucrurile un stil de a se lega, ceva de speriat! Spiralele spirituale sunt nimic pe langa jocul de energii care se starneste cand isi pune soarta-n cap sa-mi arate ca e cum vrea ea si cand vrea ea. Si are un fel de a conecta punctele, ca uneori ma intreb daca e la fel de ironica si are acelasi umor ca mine sau face pe inocenta si-mi arata in ce lume mica traim.
Eu foarte greu spun "n-are cum/imposibil" pentru ca am tot vazut atat la mine cat si la altii ca poate deveni intr-o fractiune de viata extrem de posibil totul. De exemplu, stiu o persoana care a reusit performanta de a se indragosti fulgerator in 4 luni de doua ori!! Cine ar fi zis?:)))
Dar lasand gluma la o parte, uneori parca e prea de tot, chiar si cand e de bine! Nu zic, cand e sa fie rau, e cu surle si trambite si tiiiine mai mult decat nerabdatoarea din mine e dispusa sa astepte. Dar si cand se intoarce placa si vine cu bine...parca da de 10 ori mai mult si pe sonic speed!
Si uite noaptea asta e una din noptile alea in care nu pot dormi (dar acum am blog :D ) insa nu fara motiv ca in noaptea cand mi-am "crosetat" blogul...NU! Acum nu pot dormi de entuziasmata ce sunt. Imi vine sa topai, sa-mi trezesc prietenele cu telefoane isterice din care nu o sa inteleaga decat un chitait fericit si sper ca sirul lucrurilor bune o s-o tina tot asa! :)
Insa ce ma fascineaza pe mine dincolo de fericirea isterica in care ma scald de la un timp incoace datorita oportunitatilor care mi-au iesit in cale, este modul in care se intampla lucrurile... De exemplu povestea asta cu blogul... Nici prin gand nu mi-ar fi trecut acum cateva zile ca eu o sa-mi fac blog! E, n-am putut dormi si l-am facut ca apoi sa constat ca ia o amploare muuuult mai mare decat as fi indraznit sa sper si sa-mi imaginez! O sa vedeti mai tarziu ca lucrurile se pregatesc la alt nivel si asta numai datorita voua, ca sunteti aici intr-un numar foarte mare. :) Concluzia e ca ceea ce parea o noapte enervanta, presarata cu fosnaieli nervoase de pe o parte pe alta, s-a transformat in ceva extrem de frumos. Ce coincidenta cum s-a legat nesomnul meu cu blogul! Ca daca dormeam bustean...acum nu citeati randurile astea cu siguranta!
Alt exemplu de "coincidenta": povesteam cuiva in seara asta cum Londra este orasul meu preferat, cum este parte din sufletul meu si la cateva ore distanta primesc cu o nonsalanta dezarmanta din partea unei persoane necunoscute pana acum, propunerea de a fi parte dintr-un proiect care se va desfasura la Londra!!!! Ia de aici coincidenta! :))
E...ce sa mai zic...nu cred in coincidente si aceste doua exemple sunt parte din sirul de lucruri care aparent fara legatura, formeaza un snur frumos. Cred insa in faptul ca lucrurile nu se intampla cum ne asteptam noi si cand vrem noi. Degeaba ne facem planuri ca o sa se intample asa si pe dincolo. Lucrurile se intampla in ordinea stiuta de modelul destinului nostru, nu in ordinea impusa de noi. Si nimic nu e mai placut decat sa te lasi surpins de "coincidente", ocupat fiind sa astepti ce crezi tu ca trebuie sa urmeze.
Just a girl :)
Eu foarte greu spun "n-are cum/imposibil" pentru ca am tot vazut atat la mine cat si la altii ca poate deveni intr-o fractiune de viata extrem de posibil totul. De exemplu, stiu o persoana care a reusit performanta de a se indragosti fulgerator in 4 luni de doua ori!! Cine ar fi zis?:)))
Dar lasand gluma la o parte, uneori parca e prea de tot, chiar si cand e de bine! Nu zic, cand e sa fie rau, e cu surle si trambite si tiiiine mai mult decat nerabdatoarea din mine e dispusa sa astepte. Dar si cand se intoarce placa si vine cu bine...parca da de 10 ori mai mult si pe sonic speed!
Si uite noaptea asta e una din noptile alea in care nu pot dormi (dar acum am blog :D ) insa nu fara motiv ca in noaptea cand mi-am "crosetat" blogul...NU! Acum nu pot dormi de entuziasmata ce sunt. Imi vine sa topai, sa-mi trezesc prietenele cu telefoane isterice din care nu o sa inteleaga decat un chitait fericit si sper ca sirul lucrurilor bune o s-o tina tot asa! :)
Insa ce ma fascineaza pe mine dincolo de fericirea isterica in care ma scald de la un timp incoace datorita oportunitatilor care mi-au iesit in cale, este modul in care se intampla lucrurile... De exemplu povestea asta cu blogul... Nici prin gand nu mi-ar fi trecut acum cateva zile ca eu o sa-mi fac blog! E, n-am putut dormi si l-am facut ca apoi sa constat ca ia o amploare muuuult mai mare decat as fi indraznit sa sper si sa-mi imaginez! O sa vedeti mai tarziu ca lucrurile se pregatesc la alt nivel si asta numai datorita voua, ca sunteti aici intr-un numar foarte mare. :) Concluzia e ca ceea ce parea o noapte enervanta, presarata cu fosnaieli nervoase de pe o parte pe alta, s-a transformat in ceva extrem de frumos. Ce coincidenta cum s-a legat nesomnul meu cu blogul! Ca daca dormeam bustean...acum nu citeati randurile astea cu siguranta!
Alt exemplu de "coincidenta": povesteam cuiva in seara asta cum Londra este orasul meu preferat, cum este parte din sufletul meu si la cateva ore distanta primesc cu o nonsalanta dezarmanta din partea unei persoane necunoscute pana acum, propunerea de a fi parte dintr-un proiect care se va desfasura la Londra!!!! Ia de aici coincidenta! :))
E...ce sa mai zic...nu cred in coincidente si aceste doua exemple sunt parte din sirul de lucruri care aparent fara legatura, formeaza un snur frumos. Cred insa in faptul ca lucrurile nu se intampla cum ne asteptam noi si cand vrem noi. Degeaba ne facem planuri ca o sa se intample asa si pe dincolo. Lucrurile se intampla in ordinea stiuta de modelul destinului nostru, nu in ordinea impusa de noi. Si nimic nu e mai placut decat sa te lasi surpins de "coincidente", ocupat fiind sa astepti ce crezi tu ca trebuie sa urmeze.
Just a girl :)
miercuri, 27 noiembrie 2013
Te iubesc...prea usor
"Te iubesc" sunt cuvintele pe care ne dorim cu totii sa le auzim, sunt hrana pentru suflet, sunt inaltatoare si te fac sa radiezi atunci cand le auzi si le simti... Dar cum te protejezi de aceste cuvinte magice spuse prea usor si prea repede? Ca tu nu stii decat ceea ce traiesti tu cu omul de langa tine, nu stii cum a fost inaintea ta sau cum va fi dupa tine. Nu stii daca mereu se indragosteste atat de repede sau si dupa tine va spune repede "te iubesc". Si daca totusi constati cu inima insangerata ca o face, nu poti sa nu te intrebi: oare a fost real? Nu mai ai 15 ani si stii ca ce ai trait a fost real, s-a simtit real dar totusi...constati ca zice prea repede "te iubesc" si oricui. Stii ca iubirea nu trece, nu e de moment, nu dispare de pe o zi pe alta, nu e un moft, nu e o impresie. Si atunci... a fost real chiar daca s-a risipit sub ochii tai fara sa intelegi cum se poate una ca asta? Cum iti protejezi sufletul? Cum faci sa nu-l lasi sa simta cand el simte, pana nu te convingi ca acest "te iubesc" fulgerator nu e doar de moment? Te pacalesti ca iubirea poate fi ceva ce poate tine doar "acum"?
Multi nu stiu ce inseamna "te iubesc" si e trist... E trist pentru ca ei cred ca a iubi, inseamna a te indragosti! Gresit! A iubi inseamna a te darui, nu a cuceri sau a fi cucerit! A iubi inseamna sa te lasi pe tine pe locul doi, sa dai totul neconditionat, sa oferi fericire, sa respiri acelasi aer, sa nu permiti nimanui sa te clinteasca, sa il vezi doar pe el sau sa o vezi doar pe ea indiferent cine isi intinde farmecele asupra ta, sa fie totul simplu si firesc, sa vina de la sine, sa fiti impenetrabili. Normal, indragosteala face parte din proces, e prima, dar nu e iubire...iubirea te uneste cu sufletul pe cand indragosteala e jocul de seductie, e chimia, e procesul de descoperire al celuilalt.
Cand esti indragostit, simti ca iei foc de dor, ti se strange stomacul de emotie-da, fluturii-visezi cu ochii deschisi, esti incapabil sa te mai concentrezi la ceva si zambesti toata ziua tamp. Insa cand iubesti, esti linistit, fericit, implinit, relaxat, ai puterea sa muti muntii din loc si stii ca persoana de langa tine este cea pe care o vrei alaturi mereu, in toate momentele, nimic nu ti-o poate sterge din minte si nimeni nu te poate face sa renunti pentru ca nu vrei sa renunti la omul care ti-a intrat in suflet; golul lasat ar fi prea mare si extrem de greu de umplut, prea dureros pentru a putea spune din nou, repede si usor: "te iubesc".
Just a girl
Multi nu stiu ce inseamna "te iubesc" si e trist... E trist pentru ca ei cred ca a iubi, inseamna a te indragosti! Gresit! A iubi inseamna a te darui, nu a cuceri sau a fi cucerit! A iubi inseamna sa te lasi pe tine pe locul doi, sa dai totul neconditionat, sa oferi fericire, sa respiri acelasi aer, sa nu permiti nimanui sa te clinteasca, sa il vezi doar pe el sau sa o vezi doar pe ea indiferent cine isi intinde farmecele asupra ta, sa fie totul simplu si firesc, sa vina de la sine, sa fiti impenetrabili. Normal, indragosteala face parte din proces, e prima, dar nu e iubire...iubirea te uneste cu sufletul pe cand indragosteala e jocul de seductie, e chimia, e procesul de descoperire al celuilalt.
Cand esti indragostit, simti ca iei foc de dor, ti se strange stomacul de emotie-da, fluturii-visezi cu ochii deschisi, esti incapabil sa te mai concentrezi la ceva si zambesti toata ziua tamp. Insa cand iubesti, esti linistit, fericit, implinit, relaxat, ai puterea sa muti muntii din loc si stii ca persoana de langa tine este cea pe care o vrei alaturi mereu, in toate momentele, nimic nu ti-o poate sterge din minte si nimeni nu te poate face sa renunti pentru ca nu vrei sa renunti la omul care ti-a intrat in suflet; golul lasat ar fi prea mare si extrem de greu de umplut, prea dureros pentru a putea spune din nou, repede si usor: "te iubesc".
Just a girl
Revelatii pe Facebook
Sunt convinsa ca nu sunt singura care trece de la amuzament la exasperare referitor la statusurile de pe Facebook, ce ilustreaza inspirativ si original, momente de genul: a venit iarna, ninge, caldura insuportabila, etc :)) Am incetat de mult sa ma intreb daca oare acesti membri activi observa ca pe langa ei mai sunt cateva mii bune care au ajuns la aceeasi concluzie...
Cireasa de pe tort a fost acum mai bine de o luna cand Bucurestiul a fost zguduit binisor de cutremur! Trecem repede peste faptul ca grija unora era sa anunte cutremurul pe Facebook, live si intr-o maniera originala (Cutremur! Ati simtit si voi? ) si ajungem la dimineata de dupa cutremuuur. E, abia asta a fost momentul cand distractia a ajuns la cote maxime pentru mine: Ma pun si eu cu cafeaua in fata laptopului ca tot omu', "rasfoiesc" superficial ziarele, citesc mailurile si intru pe Facebook unde trei din cinci se intrebau daca oare doar ei n-au simtit cutremurul? :)))) Va jur ca primul impuls a fost sa le fac un grup, sa-i adun pe toti la un loc si sa le spun: Nu, nu esti singurul/singura care a dormit bustean si n-a simtit cutremurul, sunteti sute si acum stim si noi, ceilalti si va dam sansa sa va cunoasteti! WTF?! Ori sunt eu nebuna, ori nu stiu ce sa mai zic :))
De ce m-am apucat sa va povestesc treaba asta? Ei bine pentru ca incepand de aseara si probabil inca vreo doua zile, subiectul este "prima zapada/ninsoare/a venit iarna" si sincer imi doresc sa simt ca nu sunt singura care oscileaza intre ras si plans. Adica da, sustin si incurajez socializarea dar dragii mei prieteni virtuali si prietenii tuturor celorlalti, credeti-ne pe cuvant ca atunci cand voi ajungeti la concluzia ca ninge, si noi constatam acelasi lucru!
Just a girl :)
Cireasa de pe tort a fost acum mai bine de o luna cand Bucurestiul a fost zguduit binisor de cutremur! Trecem repede peste faptul ca grija unora era sa anunte cutremurul pe Facebook, live si intr-o maniera originala (Cutremur! Ati simtit si voi? ) si ajungem la dimineata de dupa cutremuuur. E, abia asta a fost momentul cand distractia a ajuns la cote maxime pentru mine: Ma pun si eu cu cafeaua in fata laptopului ca tot omu', "rasfoiesc" superficial ziarele, citesc mailurile si intru pe Facebook unde trei din cinci se intrebau daca oare doar ei n-au simtit cutremurul? :)))) Va jur ca primul impuls a fost sa le fac un grup, sa-i adun pe toti la un loc si sa le spun: Nu, nu esti singurul/singura care a dormit bustean si n-a simtit cutremurul, sunteti sute si acum stim si noi, ceilalti si va dam sansa sa va cunoasteti! WTF?! Ori sunt eu nebuna, ori nu stiu ce sa mai zic :))
De ce m-am apucat sa va povestesc treaba asta? Ei bine pentru ca incepand de aseara si probabil inca vreo doua zile, subiectul este "prima zapada/ninsoare/a venit iarna" si sincer imi doresc sa simt ca nu sunt singura care oscileaza intre ras si plans. Adica da, sustin si incurajez socializarea dar dragii mei prieteni virtuali si prietenii tuturor celorlalti, credeti-ne pe cuvant ca atunci cand voi ajungeti la concluzia ca ninge, si noi constatam acelasi lucru!
Just a girl :)
luni, 25 noiembrie 2013
Pentru cine ne aranjam?
Eu zic ca ne aranjam pentru barbati. Si acum sa argumentez...
Da, stiu, am auzit ca nu ne imbracam pentru barbati, ca ei oricum nu acorda atentie, bla bla. Gresit! Barbatii acorda atentie, poate chiar mai multa decat femeile si ne imbracam pentru ei in aceeasi masura in care ne imbracam pentru femeile din jurul nostru. Mai mult decat atat, nu ne imbracam pentru noi ca sa ne simtim mai bine, ci ne imbracam si aranjam pentru a starni reactii pozitive care ne fac sa ne simtim bine. Ca altfel...daca tot ne simtim asa bine cand suntem aranjate si incotopenite, de ce nu stam asa si prin casa?!
Si inainte sa ma contraziceti, va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie: Zi mohorata, trebuie sa te trezesti cu noaptea in cap ca sa ajungi pana la Cucuietii din deal, sa iei un pachet cu carnati de la matusa Floarea pentru mama ta. Buuuun...cam cum te imbraci? Daca esti sincera cu tine, recunosti ca s-ar putea sa nici nu te dezbraci de pijamale, te speli pe dinti si pe fata, mergi dupa pachet si dup-aia mai vezi tu, ca oricum esti chioara de somn. Dar daca ar trebui sa te scoli cu noaptea in cap ca dimineata ai o intalnire la cafea cu un potential client pentru firma la care lucrezi, pe care il vanezi de ceva timp si abia acum ai reusit sa-ti faci loc in programul lui si mai stii ca pe acolo isi bea cafeaua si actuala fostului? Eeeeee, se schimba datele problemei! Te asiguri de cu seara ca oja e la locul ei, eventual dormi cu bigudiuri mari pentru volum natural ca sa nu pierzi dimineata prea mult timp, pui tocurile si verifici de 30 de ori daca nu cumva superbul ruj care iti face buzele sa arate pline si carnoase, a ajuns si pe dinti.
Acestea fiind spuse, v-ati dat seama deja ca eu nu cred in sinceritatea textelor turuite pe nerasuflate ca poeziile in clasa a doua, referitoare la cum noi, femeile, nu ne imbracam pentru barbati sau pentru cei din jurul nostru. Pentru ca daca nu ne-am aranja pentru barbati, n-am mai sta cocotate ca niste pupeze pe tocuri de cel putin 12 (de care stim toate ca sunt ale naibii de incomode), nu ne-am pricopsi cu cistite iarna pentru ca "am sfidat frigul sambata seara si am purtat rochia aia care arata mai bine fara ciorapi"(de parca femeile ne admira gambele tonifiate, lungi si subtiri) si cu siguranta n-am purta rochii in care abia respiram dar aratam criminal!
Da sau nu? :D
Just a girl
Un blog nascut din insomnie...
Este ora 5:13 am. Cam de o ora am inceput sa mesteresc la crearea blogului in speranta ca totusi ma va lua somnul dar nu... Sunt cu ochii cat cepele la fel ca acum o ora, acum doua ore, etc. Ma tot foiesc cu ideea asta de blog in cap dar mi-am tot gasit scuze pana acum sa nu-l fac. Ei bine uite ca a venit si noaptea in care somnul meu nu s-a lasat induplecat nici de citit, nici de seriale, nici macar de ascultat ploaia si nu mi-a lasat de ales: mi-am facut blog!
Nu am idee cat de des am sa simt sa scriu sau cu ce am sa incep, un singur lucru stiu insa: in acest blog se vor regasi experiente si invataturi personale castigate cu munca, esecuri, realizari, dat cu capul, strans din dinti si pofta de viata. Aici nu se filozofeaza, nu despicam in patru decat realitati, nu aducem omagii si nu batem campii.
Nu sunt un model, sunt "de exemplu". Voi hotarati daca asa DA sau asa NU :)
Just a girl
PS: intre timp s-a facut 5:26 si sunt tot cu ochii cat cepele... :/
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)